Reciteam zilele astea un articol pe Cititor SF care in mod inevitabil mi-a adus aminte de zilele in care am inceput, timid, sa citesc SF&F.
Si intr-adevar, intrebarea “ce le recomandam cititorilor obisnuiti care stramba din nas cand vine vorba de SF?” este una foarte buna.
Si eu eram la fel. Acum cativa ani citeam doar clasici, iar despre literatura SF&F nu aveam o parere deloc buna (carti dintr-alea cu planete straine si extraterestrii sau carti cu hobbiti si elfi). Binenteles, ca orice romanas atotstiutor, eu stiam deja ce presupune aceasta literatura fara sa fi citit vreo carte de genul in viata mea. De fapt, citisem Jules Verne (da, Jules Verne e SF) dar na, el e tot un clasic, deci nu se punea.
Experienta m-a invatat ca asta e o greseala grava, pe care o face mult prea multa lume. In momentul in care iti formezi o parere, aceasta trebuie sa fie bazata pe ceva faptic si mai ales, trebuie sa fie a posteriori. “Eu cred ca…” nu se pune niciodata ca argument.
Cum am ajuns totusi, la SF&F? In primul rand, de la un prieten am primit recomandarea sa citesc Asimov si Stephen King. Aveam incredere in prietenul respectiv si stiam ca nu este lipsit de gusturi si de cultura, astfel ca am mers pe mana lui.
Trebuie sa recunosc ca am ramas uimit. Am citit “Imperiul” prima data si chiar mi-a placut. Am descoperit o literatura mult mai profunda decat banuiam eu ca este si, ca un bonus, din care inveti destula stiinta. Fiind IT-ist, m-a cucerit instant o carte despre stiinta si tehnologie, dar care ridica si cateva intrebari fundamentale despre om, actiunile sale si consecintele acestor actiuni.
Dorind sa patrund mai mult lumea acestei literaturi, am citit imediat ASoIAF. Cum eram innebunit dupa romanele istorice, am descoperit ca lumea istorica in care am parte si de dragoni sau Umblatori Albi este pur si simplu tot ce trebuie!
Nu mai pomenesc de King si romanele sale…
Nu are rost sa mai povestesc si restul pentru ca deja il banuiti. Am citit inca un roman, si inca unul si tot asa pana azi.
Cam asa am ajuns eu cititor de SF&F. Cu Asimov, King si Martin.Voi cum ati ajuns?
Cititor de SF&F si de multe altele... 
Prima mea carte citita de acest gen a fost “lord of the rings” , cu toate ca aceasta serie poate fi considerata un clasic al genului 🙂 , apoi am descoperit autori ca Martin , Sanderson , Abrecombie , Robin Hobb si am ajuns intr-o lume in care cu greu mai pot fi salvat :)))) ,
LikeLike
Eu am fost ceva mai anormal ce-i drept. LoTR am citit-o ulterior. M-am luat de ASoIAF dupa ce am vazut cateva recomandari pe forumul Softpedia. Pe vremea aia nu era chiar in voga filmul, dar m-au atras review-urile si am zis sa incep cu asta. Si da, nici eu nu mai pot fi salvat 😀
LikeLike
eu am inceput cu jules verne dupa care am continuat cu asimov iar apoi nu am mai putut fi salvat…..
LikeLike
Ține și de generație: eu am descoperit SF-ul prin 1985-6, deci nu se punea problema de LOTR (deși exista de mult,evident) sau ASOIAF. Am început cu Almanah Anticipatia și colectia veche de 20 de ani de CPSF a tatălui meu (în 85 dispăruse de mult, oprită de comuniști prin anii 70). Pentru că în loc să-mi fac temele (eram în școala primară) citeam SF, ai mei încuiau camera cu biblioteca, iar eu intram pe geam, furam fascicole de CPSF și le citeam pe ascuns, pitite sub saltea. De ce îl iubeam atât (SF-ul)? Pentru că mă ajuta să zbor din realitatea de cozi uriașe, lipsa a tot, frig și întuneric afară și-n suflet, curent luat în fiecare seară cu orele, apă caldă doar 1 oră la 2 zile etc.
LikeLiked by 1 person
De SF m-am indragostit in copilarie, cand mergeam cu tatal meu la filme ca Razboiul Stelelor, Superman sau Terminator. Apoi au urmat “pif-urile”. In limba franceza sau germana, pentru ca la noi nu se gaseau. In scoala generala au urmat acele “lecturi de vacanta” obligatorii. Pacat ca nu se mai practica acum pentru ca eu asa i-am descoperit pe HG Wells, Frank Baum, Arthur Conan Doyle sau Jules Verne. Prinzand gustul, am inceput sa alternez lecturile scolare cu Anticipatiile sau colectia de 1 leu de povestiri SF, gasite prin biblioteca. Insa, debutul propriu-zis, s-a produs printr-o carte ce-am primit-o cadou de ziua mea de la o ruda. Era acea perioada in care rudele cumparau printre pijamale si sprayuri Fa, si… carti. A fost o carte care mi-a deschis definitiv orizontul, mai ales, pentru ca, oarecum, ma asemuiam cu personajul principal, un copil de 12-14 ani. Acea carte a fost “Jocul lui Ender”.
LikeLike
Hehe, m-am apucat de citit fantasy(in special) dupa ce am vazut prima parte din lord of the rings, dupa ce am vazut filmul am fost disperat sa gasesc cartile, le-am primit in cele din urma cadou de ziua mea si asa m-am indragostit de fantasy.Si am citit cam tot ce a aparut pe la noi, dar cred ca o sa incep sa citesc si in engleza, chiar daca o sa mearga mai greu, am ramas in pom cu roata timpului si inca cateva serii pe care le-au abandonat cei de la Rao.
LikeLike